Mărul din Turcia trebuie consumat pentru a avea destul fier în organism, banana - din nu mai contează ce ţară - îşi aduce şi ea aportul de potasiu, portocala grecească e superbă pentru vitamina C, ceaiul verde din ţara aia cu 1,3 miliarde de suflete este bun în prevenirea diabetului, cei doi litri de apă pe zi sunt deja recomandaţi până şi de bunică-mea (nu, nu apare în niciun spot publicitar), Danone e bun pentru a avea suficient L. casei Defensis. N-ai casei defensis d-ăsta, nu te mai salută lăptăresele. Şi, credeţi-mă, e nasol să nu te mai salute.
Aspirina este bună pentru prevenirea infarctului şi o mai bună circulaţie a sângelui, vinul roşu tot pentru acelaşi infarct, vinul alb este foarte bun pentru sistemul nervos greu încercat în trafic, la servici, acasă şi nu numai. Şi, bineînţeles, fibrele. Fără fibre eşti un nimeni. Nu consumi fibre, nu fiinţezi pe acelaşi meleag cu semenii tăi care nu vor mai da doi bani pe tine dacă n-ai un baton cu fibre prin buzunar. Pe fibre, zic !
După ce ingurgitezi toate remediile astea sănătoase, neapărat trebuie să te speli pe dinţi. Nouă din zece medici stomatologi recomandă, nu ? Păi ce faci, ignori sfaturile lor, te-ai tâmpit? Normal că freci temeinic şi cu pasiune la dinţii de ţi-au mai rămas la o anumită vârstă. Cu pasta de dinţi aferentă, normal, recomandată (poate n-aţi crede) tot de cei nouă dinţari destoinici.
Aici intervine problema. Toată lumea-mi recomandă. Toţi vor ca eu să consum cele enumerate mai sus şi multe fibre. Muuuulte fibre. Oare de ce ? De ce nu-mi mai recomandă nimeni ceafă sau muşchiuleţ de porc, slănină sau untură pe pâine. În afară de partea deja descoperită şi recunoscută a consumerismului, mai îmi puteţi da şi o altă explicaţie care să stea în picioare?
DE CE dracului trebuie să consum FIBRE când eu încă n-am terminat cele două lăzi cu miel?
miercuri, 14 aprilie 2010
sâmbătă, 10 aprilie 2010
Miel vs bere
Un ou de găină are 143 de calorii/100 g, ridichea are 16 calorii/100 g, ceapa verde are 32 de calorii/100 g, brânza de vacă are 201 calorii/100 g, carnea de miel are 200 de calorii/100 g şi o bere are 43 de calorii/100 g, adică 215 calorii se regăsesc într-o singură sticlă de bere la 0,5 L. Uimitor, nu ?
De mic copil îmi plăcea să văd mieii pe lângă mamele lor zburdând pe câmp, deal sau orice altă formă de relief. În niciun caz în farfurie. Nu, mieii nu se asortează cu porţelanul farfuriilor din setul de sărbători majore gen Paşte & Crăciun. Crescând odată cu ţara, am rămas fidel aceleiaşi plăceri. Adică nu salivez pavlovian la bietu' animal, nu-l adulmec în farfurie, nu-l iau de lângă mă-sa şi nici n-am poze în portofel cu el sau verii săi. Am chiar şi un amic ce poartă porecla "Mielu'". De ce l-aş mânca ?
Ideea principală care se desprinde din aberaţiile de mai sus este următoarea: Nu consum contra niciunei sume de bani, favoruri sexuale, realizări pe plan profesional sau politic, carne de miel. Punct. Dar, pe de altă parte, carnea de miel trebuie înlocuită cu ceva, caloriile trebuind a rămâne în parametrii normali, nu ? Altfel corpul devine expus la felurite boli.
Şi astfel, proprietarul corpului trezindu-se luat de o neplăcută sfârşală, începe timid încă din tinereţea sa (timidiatea i-a fost înlocuită prematur de un profesionalism fără de cusur) acţiunea de căutare a unui substituent alimentar pe care îl găseşte, miraculos, în...bere. Este invidiat bineînţeles de către cei cu neşansă nativă într-ale substituţiei, ceea ce-i conferă o anumită superioritate şi recunoaştere în anumite cercuri ale vremii.
O bere fiind aproximativ egală în calorii cu acea sută de grame de carne de miel, noţiunea de rocadă apăru în mod natural, chiar firesc, la mansarda proprietarului. Probabil, îşi repeta ca în fiecare an proprietarul, şi anul acesta voi ingurgita două lăzi de miel pe perioada Paştelui.
Sărbători liniştite să aveţi !
De mic copil îmi plăcea să văd mieii pe lângă mamele lor zburdând pe câmp, deal sau orice altă formă de relief. În niciun caz în farfurie. Nu, mieii nu se asortează cu porţelanul farfuriilor din setul de sărbători majore gen Paşte & Crăciun. Crescând odată cu ţara, am rămas fidel aceleiaşi plăceri. Adică nu salivez pavlovian la bietu' animal, nu-l adulmec în farfurie, nu-l iau de lângă mă-sa şi nici n-am poze în portofel cu el sau verii săi. Am chiar şi un amic ce poartă porecla "Mielu'". De ce l-aş mânca ?
Ideea principală care se desprinde din aberaţiile de mai sus este următoarea: Nu consum contra niciunei sume de bani, favoruri sexuale, realizări pe plan profesional sau politic, carne de miel. Punct. Dar, pe de altă parte, carnea de miel trebuie înlocuită cu ceva, caloriile trebuind a rămâne în parametrii normali, nu ? Altfel corpul devine expus la felurite boli.
Şi astfel, proprietarul corpului trezindu-se luat de o neplăcută sfârşală, începe timid încă din tinereţea sa (timidiatea i-a fost înlocuită prematur de un profesionalism fără de cusur) acţiunea de căutare a unui substituent alimentar pe care îl găseşte, miraculos, în...bere. Este invidiat bineînţeles de către cei cu neşansă nativă într-ale substituţiei, ceea ce-i conferă o anumită superioritate şi recunoaştere în anumite cercuri ale vremii.
O bere fiind aproximativ egală în calorii cu acea sută de grame de carne de miel, noţiunea de rocadă apăru în mod natural, chiar firesc, la mansarda proprietarului. Probabil, îşi repeta ca în fiecare an proprietarul, şi anul acesta voi ingurgita două lăzi de miel pe perioada Paştelui.
Sărbători liniştite să aveţi !
